FRICILE

Dragilor, de fiecare data cand doriti sa aflati esenta lucrurilor, care sunt puse in fata voastra pentru a va indruma, catre a ajuta sa evoluati, voi va blocati nestiind cum sa abordati situatiile aparute.

Spre exemplu, luati frica, care poate fi manifestata la orice pas pe care il puteti face in acesta viata. V-ati intrebat vreodata ce este frica? Care sunt ratiunile ei de a fi? La ce foloseste? Cand sunteti confruntati cu situatii care provoaca frica, voi va limitati de fapt pe voi. Frica nu este ceva palpabil, asa cum este masa din lemn, spre exemplu. Ea exista undeva in mintea voastra, si de cele mai multe ori, cauzele care determina aparitia fricii, sunt iluzorii, la fel cum este si frica, de altfel. Cand vedeti un perete in fata voastra, voi sti ca acesta este fizic, este o constructie palpabila, daca il atingeti cu mana, il simtiti. Frica este ceva nepalpabil, dar se simte foarte dur, la nivelul simturilor, deoarece este alimentata cu ceva care nu da stapanire de sine, cu ceva care pare a fi dincolo de perceptia normala a lucrurilor, frica va scoate din sistemul vostru de referinte, din confortul vostru zilnic. Frica este o energie pe care o investiti cu putere. De-ar fi iubirea investita cu aceiasi putere, pe care voi o acordati fricii, in general, multe s-ar schimba in acesta lume.

Frica este o proiectie iluzorie, o necunoscuta, o limita a gandirii umane, care-si pune bariere spunand ca fizicul si nonfizicul nu pot coexista, nu pot fi asociate impreuna. Ce mai intalnita limita bazata pe frica, este cea de necunoscut. Uneori acesta iluzie a fricii este constructiva, dar de cele mai multe ori ea inhiba tot potentialul fiintei de creatie si manifestare. Imaginati-va un pictor care doreste sa picteze pe panza ceva anume. Voi credeti ca-i va fi teama sa imagineze ce vrea sa picteze? Nu! Inainte de a prinde viata pe panza, creatia lui este vizualizata pe panza mintii lui, el o picteaza cu ajutorul imaginatiei lui mai intai, apoi cu ajutorul inimii ii da viata. El pune energia inimii in creatia lui si ii da putere, o investeste cu emotie, cu caldura, nepasandu-I daca are vreo logica sau nu, daca se incadreaza in niste tipare sau nu, ci pur si simplu, el se identifica cu creatia lui. El transpune universul sau interior, il materializeaza in plan fizic. Va veti da seama daca creatia este reusita, dupa modul cum a reusit sa scoata in evidenta trasaturile realitatii interioare.

De cele mai multe ori aspectul reprezinta un factor de informatie pentru creier, si nu de putine ori cadeti in capcana si credeti ca daca arata rau ceva anume, functionalitatea lui este aceiasi cu cea a aspectului. Nu va contrazic, dar nici nu va dau dreptate. A aparut o limita pe care o proiectam cu ajutorul mintii noastre si stabilim legaturi viitoare, posibilitati de manifestare a viitorului. Spre exemplu mergem intr-o excursie undeva intr-o jungla. Printr-o conjunctura nefavorabila, ghidul vostru nu se simte prea bine, fizic vorbind. Ce veti face voi singuri in jungla plina de animale salbatice care va pandesc si privesc precum o prada gustoasa? Apare frica, care va ajuta sa constientizati ca daca nu sunteti vigilenti si nu va stabiliti un plan de iesire din acesta criza, veti claca. Este seara si necunoscutul va pandeste din toate partile? Ce veti face? Animalele se aud cum  urla si nu par a fi genul de sunete familiar voua. Cum procedati? Aveti calm? Frica paralizeaza orice mental care nu este calit in focul experientelor. Un mental calit va cauta iesire, va cauta sa inteleaga ca frica il va ajuta sa supravietuiasca, niciodata nu va considera ca solutiile s-au terminat, neacceptand niciun deznodamant tragic al desfasurarii evenimentelor viitoare. Va puteti ajuta de frica, intelegand-o. Este un mecanism subtil, care daca stiti sa-i aflati tainele, va poate ajuta sa iesiti cu bine din orice situatie grea.

Foarte multi dintre voi aveti in toate partile exemple de frici care va paralizeaza fiinta intr-o bucla temporala, ramaneti captivi intr-un univers al fricilor. Multora le este frica sa iubeasca, caci spun ei, iubirea ii raneste si prefer sa stea pititi in inima lor si sa observe desfasurarea evenimentelor, de pe margine. Ei nu se mai implica emotional deoarece au o experienta neplacuta din trecut. Nu experientele sunt neplacute, ci modul defectuos de a le interpreta. Voi iubiti cu adevarat si nu veti mai avea de ce sa va plangeti. Tocmai acesta este esenta fenomenului in sine. Doriti iubirea, dar nu vreti sa o aflati. Este un mare paradox. Indrazniti sa va aventurati in iubire. Doriti-va sa fiti iubire. Totul tine de deschidere. Doriti-va sa invatati din toate experientele care va pun in calea iubirii.

Frica de a nu fi acceptati asa cum sunteti

Cine detine acest etalon al acceptarii, daca nu voi insiva? Voi mereu va raportati la ce zice lumea, la ce zic ceilalti referitor la voi si in felul acesta va neglijati propria imagine. Nu trebuie sa intru in sistemele nimanui de referinte. Cel mai important pentru voi este, cum va construiti voi insiva in raport cu lumea. Mereu veti avea tendinta sa credeti ca lumea detine etalonul lui “a fi”.  Ce reprezentati voi nu conteaza? Incetati la a va mai vedea mici si neputinciosi. Este o prejudecata, care nu are un fundament al experientei. Mai pe scurt, trebuie sa fie experienta voastra, nu a lumii. De cele mai multe ori nu sunteti multumiti cu voi insiva, cu modul in care aratati, ca sunteti saraci financiar vorbind, ca sunteti neintelesi si neputinciosi. Ca aia pot, pentru ca sunt ajutati, ca sunteti neindreptatiti la orice pas pe care-l faceti. Incercati sa vedeti diferentele nu aparentele.

Amintiti-va rolul voastru aici, pe aceasta planeta. Aici este scoala. Sunteti rodul a ceea ce vreti sa experimentati. Nimeni nu va fi pus niciodata in alt concurs de imprejurari, decat cel ales dinainte, de voi insiva, pentru a experimenta.

Va este frica sa vorbiti, sa va spuneti parerea in mod public? Teama de a nu fi judecati apare si va paralizeaza? Mecanismul este simplu. Ceilalti isi vor face propriile pareri daca voi nu veti afisa realitatea interiorului vostru. Veti fi etichetati la orice pas facut, pana veti scapa de aceste limite interioare, puse tot de  voi insiva. Exista mecanisme subtile de punere in practica a acestor dorinte de a experimenta. Taiati cordoanele invizibile cu care alimentati aceste frici, intrand in esenta lor si intelegandu-le. Voi spuneti despre unele persone ca sunt oarbe, caci s-au nascut orbi. Dragilor, nu intotdeauna cand aveti ochi sanatosi , reusiti s vedeti si esentialul. Exista multe exemple din randul acestor oameni, care desi nu vad nimic, ei vad cu ochii mintii calea catre adevar si investesc aceasta realitata a perceptiilor interioare cu o putere mult mai mare si cu o masura a intelegerii, mult mai mari, decat cei care au ochii fizici sanatosi. Uneori este nevoie de lipsa ochilor pentru a vedea adevarata realitate a sufletului. 

Frica de a incerca.

Multora le este frica sa incerce, deoarece esecurile altora sunt mult mai multe decat incercarile reusite. Sunt niste cifre, care pot exprima adevarata realitate, sau nu. Intotdeauna voi va raportati la perceptii. Incercati sa percepeti realitatea exact asa cum va este nevoie, aveti incredere in fortele proprii. Incercarea care nu a avut efectul scontat, este un deschizator de drumuri, o experienta in plus pentru voi.

Voi sunteti fiinte marete, sunteti lumina care face carare oriunde este nevoie de ea. Nu fricile iluzorii va definesc pe voi in esenta, ci puterea de a iubi. Inlaturati mizeria interioara acumulata in multele voastre incarnari, constientizand rolul acestor frici, faceti curatenie generala in voi insiva, pentru a va recalibra la Sursa. Restabilind legatura cu Sursa Iubirii, prin voi va curge doar Dumnezeu.

Nu va fie teama ca o sa cadeti, fiecare cazatura, va va intari, va va ambitiona sa va depasiti pe voi insiva. Din toate cele ce sunt facute spre a le cunoaste, luati doar experienta de a fi interactionat cu ele si de a va fi deprins “misterul”lor. 

Calatoria prin acest model de viata, va fi cu mult mai placuta daca nu-i veti opune rezistenta, ci cu grija si multa perseverenta, veti cauta sa va intelegeti rolul acestui imens angrenaj de idei si manifestari. In voi sta puterea manifestarii, voi sunteti co-creatori, cu voi incepe si cu voi se termina jocul. 

Fiti mereu constienti de adevarul acestor vorbe. Fricile nu sunteti voi, voi sunteti cei care experimentati, ce si cat si in ce moduri faceti asta, ramane doar la latitudinea voastra.

Noi suntem Iubire, Noi suntem Unul

C.S.K

MAESTRUL

A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui.

De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus:

- Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepți invitaţia mea, dar am simțit nevoia să ţi-o adresez.

Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, şi cu un zâmbet fermecător, i-a răspuns:

- Pregătește totul. Voi veni.

După care a plecat.

Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fără limite. Aproape că nu mai avea răbdare să-şi aștepte maestrul şi să-l servească cu inima plină de iubire. Aceasta era cea mai importantă zi din viaţa lui: ziua când maestrul urma să fie alături de el. A cumpărat aşadar cele mai bune alimente şi cel mai bun vin, precum şi cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofrandă maestrului. A alergat apoi acasă să pregătească totul în vederea vizitei maestrului său. A făcut o curăţenie generală în casă, a pregătit o gustare excelentă şi a aranjat masa cum a ştiut mai bine. Inima lui era plină de bucurie, căci maestrul urma să vină în curând.

În timp ce aştepta cu nerăbdare, cineva a bătut la uşă. S-a repezit să o deschidă, dar în locul maestrului a văzut o bătrână. Aceasta l-a privit direct în ochi şi i-a spus:

- Sunt ruptă de foame. Poţi să-mi dai o bucată de pâine?

Omul nostru se simţea puţin dezamăgit, dar i-a răspuns femeii:

- Te rog, intră în casă.

A aşezat-o apoi pe locul pe care îl pregătise pentru maestrul său şi i-a dat mâncarea pe care o preparase pentru acesta. Era însă nerăbdător şi abia aştepta ca ea să termine de mâncat. Bătrâna a fost mişcată de atâta generozitate. Ea i-a mulţumit omului şi a plecat.

Atunci, omul nostru a pregătit din nou, în toată viteza, masa pentru maestrul său. Nici nu a terminat bine, că cineva a bătut la uşă. De data aceasta, s-a dovedit a fi un străin care călătorise prin deşert.

Străinul l-a privit în ochi şi i-a spus:

- Mi-e foarte sete. Poţi să-mi dai ceva de băut?

Omul s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a invitat pe străin în casă, l-a pus la masa pe care o pregătise pentru maestru şi l-a servit cu vinul pe care intenţiona să-l dăruiască maestrului său. Când străinul a plecat, omul a început din nou să pregătească totul pentru venirea maestrului.

Cineva a bătut din nou la uşă. Când omul nostru a deschis uşa, în prag stătea un copilaş. Acesta l-a privit în ochi şi i-a spus:

- Mi-e frig. Poţi să-mi dai o pătură să îmi acopăr corpul?

Omul nostru s-a simţit din nou dezamăgit că nu era maestrul său, dar l-a privit în ochi pe copil şi a simţit cum inima i se încălzeşte de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregătise pentru maestrul său şi i le-a dăruit copilului. Acesta i-a mulţumit şi a plecat.

Omul nostru a pregătit din nou întreaga casă pentru venirea maestrului său, după care l-a aşteptat până foarte târziu. Când şi-a dat seama că acesta nu va mai veni, s-a simţit foarte dezamăgit, dar dispus totuşi să-l ierte. El şi-a spus: "Ştiam foarte bine că nu trebuia să mă aştept ca maestrul să vină în acest cămin atât de umil. Deşi el mi-a spus că va veni, probabil că ceva mult mai important l-a reţinut în altă parte. Maestrul nu a venit, dar cel puţin mi-a spus că o va face, şi acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire".

A pus mâncarea şi vinul la rece şi s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat că maestrul său a venit acasă la el. Omul era fericit să-l vadă, deşi nu-şi dădea seama că visează. "Doamne, ai venit! Ţi-ai ţinut cuvântul!"

Maestrul i-a răspuns: "Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Când mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Când mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Când mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine să mă acopăr. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci".

Omul s-a trezit cu inima plină de fericire, căci a înţeles ce l-a învăţat maestrul său. Acesta îl iubea atât de mult încât i-a trimis trei oameni ca să-l înveţe marea lecţie, potrivit căreia maestrul trăieşte în toate fiinţele vii. Oricând îi dăruiţi mâncare unui om înfometat, ori de câte ori îi dăruiţi apă unui om însetat, ori de câte ori îmbrăcaţi pe cineva căruia îi este frig, voi îi dăruiţi iubirea voastră Maestrului universal.

Sursa: extras din cartea -"Arta de a iubi" -Don Miguel Ruiz

LUPTA INTERIOARA

Dragilor, in manifestarea acestei realitati, fiecare dintre voi purtati o lupta interioara, o lupta de acceptare, o lupta de identitate, de descoperire a tezaurului informational care este impregnat in structurile voastre subtile. Jocul nu este usor, deoarece voi ati ales sa uitati totul si sa porniti intr-o aventura de recunoastere a profunzimilor fiintei.

Luptati din greu sa descoperiti ce sta ascuns in zestrea voastra originara, cu fiecare zi ce trece, voi va descoperiti potentialul care a stat latent in voi, mii de ani la rand, iar cu fiecare demers interior, voi deschideti noi si noi usi ale devenirii.

De la viata la viata, in experimentarea dualitatii, voi ati avut suisuri si coborasuri, ati murit si ati inviat in felurite chipuri, pentru a va pune in palmares cunoasterea aprofundata a Creatiei, pe toate planurile oferite voua.

Din cand in cand voi ati privit in interior si ati lasat ca acesta sa se manifeste in planul exterior, si pe langa creatia voastra comuna prin care ati adus experimentele la nivelul cel mai jos al planului existential, voi ati adus si frumusete in actele voastre de creatie.

In afara de zestrea de lumina pe care o aveti in voi insiva, voi ati acumulat de-a lungul timpului, bagaje karmice, atasamente, blocaje care au tinut evolutia voastra pe loc, multe frici si neintelegeri s-au adunat in interiorul vostru, acoperind cu totul scanteia de divinitate pe care fiecare om o detine.

Ati exprimat aceste bagaje karmice incercand sa va amintiti ca voi sunteti lumina, insa foarte putini au reusit sa inteleaga mecanismul vietii si manifestarea legilor divine. Desi tot timpul ati fost indrumati din planuri inalte de catre fratii si surorile voastre mai mari, iluzia si acest bagaj karmic a cantarit foarte greu pentru umerii vostrii uitati de timp. Experienta voastra este importanta. Trairile voastre interioare sunt importante. Planul vostru de intelegere si integrare a vietii este important. Mentineti cursul.

In planul exterior, voi v-ati raportat intotdeauna la a invata cum sa deprindeti cunoasterea mecanismelor care sa va deschida intelegerea catre sensurile profunde, catre chintesenta vietii, ati mers pe multe drumuri si ati incercat de toate.  

Exteriorul v-a aratat intotdeauna creatia voastra interioara, oglinzile fiintei voastre in manifestare. Ati invatat ca raul este in aprecierea binelui si binele este dezideratul suprem. Ati ales sa faceti asta, pentru ca voi, dragilor, veneati din lumina, din izvorul etern al Iubirii, dar ati ales sa stergeti totul. Cum toate au un inceput, voi ati inceput sa urcati cu fiecare viata, cate o treapta a evolutiei. Ati inteles cu timpul ca tot ceea ce creati, are un rol atat pentru voi, cat si pentru ceilalti cu care impartiti viata, cu care o experimentati. Nimic din ceea ce ati ales, nu a fost bun sau rau, ci exact asa cum trebuia sa fie.

Toate se intampla cu rolul de a renaste iubirea in inimile voastre, de a aduce stralucirea stelelor in afara voastra, pentru ca voi radiati iubire, voi sunteti iubire in universul vostru interior. Lumina voastra de acum incolo, va da Egoului creat in dualitate, posibilitatea sa se analizeze si sa se topeasca in Eul adevarat, pentru ca tinta lui s-a infaptuit. Ati realizat ca sunteti lumina, mii de forme jucause pe constructii energetice care dau forma iubirii, voi sunteti nestemate cu mii de fete stralucitoare, care au strabatut coridoarele timpului pentru a capata slefuirea necesara stralucirii.

Framantarile devenirii voastre au alimentat in continuu setea de a va descoperi si de a elimina treptat mastile acumulate, tintuite pe fetele voastre de lumina. Lumina a erupt de fiecare data si mai puternica, fapt ce a dus la indepartarea lor si valul intunecat a lasat loc fetei voastre sa radieze in toata splendoarea ei. Comuniunea cu centrul universului vostru interior, a renascut fiinta primordiala. Legatura cu Creatorul s-a refacut prin accesarea potentialului vostru de lumina, prin exprimarea potentialului din inimile voastre.

Ati gustat din toate fructele dualitatii pentru a va reintegra din nou in iubire, de unde ati plecat. Deschizand inima, tumultul si strigarile disperate de ajutor, au fost auzite si onorate cu raze de speranta, lumina a patruns cel mai intunecat unghier al fiintei voastre, pentru a redesena in jurnalul inimii voastre, noua fiinta, cu cele mai pure emotii.

Fiecare sentiment de ura, invidie, gelozie, neliniste, anxietate, separare si frica, reprezentau lipsuri acute ale iubirii din fiintele voastre, iar fiecare zambet, imbratisare, vorba buna, gandurile positive si energia debordanta a iubirii, v-a reamintit ca sunteti copiii Creatorului si ca nu sunteti la intamplare in aceasta viata.

Dragilor, toate aceste bagaje si atasamente care va chinuie fiinta, sunt iluzorii, nu apartin adevaratei realitati de unde proveniti. Limitele sunt puse numai de voi, pentru ca nu cautati lumina adevarului din voi. De fiecare data cand voi credeti ca lumina nu va este suficienta, va place sa va uitati in suportul realitatii si sa faceti comparatii. Observand ca nu se intampla ceea ce asteptati sa se intample, voi va dezamagiti si sperantele pier ca pasarile in zare intr-un amurg sters. Pasarile sunt sperantele voastre, insa amurgul stralucirii voastre nu-l veti atinge niciodata, pentru ca voi nu muriti niciodata, ci doar va transformati in fluturi, zburati din floare in floare pentru a culege nectarul fiecareia si a va infrupta din el pe saturate.

Indrazniti sa visati, creati din interior ce vreti sa existe la exterior, spuneti-va unii altora, cum doriti sa fiti iubiti, daca doriti atentie, doriti sa fiti mangaiati, mangaiati o floare, ea va va zambi din frumusetea ei si va va recunoaste frumusetea voastra interioara. Daca vreti sa vi se zambeasca, trageti un zambet larg vietii, fiti in stare de fericire, pentru a creea fericirea.

In unele zile se poate sa va simtiti singuri si tristi, rupti de realitatea intregului, insa perceptia voastra este datorata faptului ca, nu intelegeti cum functioneaza intregul. Acesta creaza fericire pentru toti, insa in intreg daca nu exista starea de fericire si iubire, nu se poate exprima, deoarece nu are de unde sa se nasca, nu exista samanta de fericire si iubire. Tot asa, daca priviti la voi insiva, cand cereti sa fiti iubiti, voi mai intai trebuie sa simtiti iubirea, sa o lasati sa se manifeste, pentru ca altfel, nu veti sti ce inseamna, nu veti avea termen de comparatie. Fericirea este o stare, la fel ca si iubirea, care sunt alimentate din interior. Degeaba veti vedea oameni fericiti si iubitori, daca voi nu le veti putea simti starile, deoarece nu lasati inimile voastre sa se exprime.

Lucrati cu “da” pentru a construi, cu “nu” doar pentru a refuza iluzia. Daca veti da putere lui “nu”, “da-ul” cand il veti simti, cand veti vrea sa va amintiti de voi?

Nu uitati ca starile voastre interioare sunt generate de gandurile voastre, voi sunteti produsul gandurilor voastre. 

Lupta de cele mai multe ori se castiga renuntand la ea. Cand constati ca lupta nu te reprezinta, ca ea are doar un anumit scop, bine determinat, cand intelegerea voastra va aduce intelepciunea, lupta dispare.

Sunteti iubiti,

C.S.K.

Sinele Inalt

POEZIE

De ce te plangi?

De ce te plangi?

Amurg vestalnic,

Cu alifii durerea-ti ungi

Band seva zilei tainic

Si noaptea cu invaluirea-i rece

Isi despleteste parul de-abanos,

Spectacolul naturi petrece

Ce-ar pare-n lume mai frumos?

Sa iti soptesc cat mi-esti de draga

Sa ma saruti uitand de tine,

Din ceru’ nalt cand ploaia vine

Imi spui: iubeste-ma …te roaga!

  

 CRISTIAN GABRIEL VOICU

DESCHIDE INIMA

Deschide inima! Simte. Simte fiecare atom cum este hranit cu lumina, simte legatura cu tot, simte legatura cu infinitul. Intinde mana si atinge nemarginirea, fii in acelasi timp si aici si acolo, iar unde esti, simte invaluirea iubirii, intinde aripile si zbori. Alergati pe coridoarele iubirii si simtiti libertatea lui “a fi”, nazuiti in “a putea” incercati sa gustati nectarul fiecarei flori a devenirii, simtiti cum Creatorul va redescopera, sunteti fila unei carti nescrise, scrieti fila adevarului vostru, fila in care va puneti ce aveti mai desavarsit in voi, asterneti gandurile voastre pentru a construi cartea vietii voastre.

Nu va temeti si nu va puneti limite, caci limitele va iau din putere, fricile va tin creativitatea in loc, Universul vostru se poate manifesta in functie de puterea voastra. Pentru a simti Universul, dati putere imaginatiei, deschideti frontierele necunoscutului pentru a va cunoaste.

Cand intalniti neputinta in calea voastra, uitati-va la ea ca si la o nestemata, care va aduce aminte de puterea voastra de manifestare, de lumina voastra, ea este acolo pentru a va reaminti ca sunteti Creatori si puteti face orice. Orice va este in putinta.

Puterea voastra de a crea este infinita, nu se opreste niciodata. Cu cat sufletul este mai avansat pe calea evolutiei, el poate creea in functie de nivelul lui de maiestrie. Constiinta dualitatii a fortat limitele unor creatii care va apartin, creatii care au format acest model de viata pe care il experimentati. Nimic nu este gresit, caci experimentati jocul vostru, insa toate au un format, un timp al lor, regulile jocului cuprind atat inceputul cat si finalul acestuia. Voi ati creat jocul, l-ati jucat in diferite ipostaze, dar ati creat si caile de iesire din labirintul lui.

Renaste cu fiecare experienta si lasa-ti dorintele si nazuintele sa ajunga la locul lor. Rolul lor este de a te descoperi. Traieste clipa curgand o data cu iubirea, dar fa-o in felul tau, asa cum o intelegi tu. Timpul nu s-a inventat pentru iubire, iubirea intotdeauna este, caci iubirea se revarsa din timpul ei nesfarsit, se varsa din cupele Eternului pentru a imbratisa orice forma. Noi suntem eterni. Nemurirea este a noastra. 

Deschiderea inimii va permite nu numai sa vedeti ce ati creat, dar si sa simtiti creatia voastra. Ea este etalonul care va spune daca, ceea ce ati creat va reprezinta sau nu, prin filtrele ei se topesc experientele voastre. Pentru a crea o lume care sa exprime iluzia, despartirea de Sursa, voi ati folosit mintile voastre fara implicarea inimii in niciun fel. Doar asa ati putut creea asa ceva. 

Daca deschideea inimii era de la inceput, voi nu puteati pur si simplu, sa manifestati aceasta iluzie. Era impotriva inimii. As putea sa spun ca, voi ati experimentat limitele gandirii intr-un anumit mod. Ati decuplat inima de la viata pentru a vedea in ce mod se poate trai fara a simti unitatea, fara a va simti intre voi.

Cheia pentru a reveni la sanul iubirii este constientizarea rolului inimii. Dati-i voie sa erupa energia creatoare din ea si sa restabileasca tiparul creational primordial. Dati-i voie sa redevina ce a fost la origine.

O data ce ati constientizat rolul inimii, veti putea sa daramati ce ati construit pana acum, simtind cu puterea ei, profunzimile creatiei voastre. Tot ceea ce nu este conform si nu are ca fundament iubirea, nu poate sta in picioare. Revenind la simtirea originara, veti darama fundatia iluziei, fundatia acestei lumi sarace in iubire. Din acest moment inima va construi, iar inceperea edificiului bazat pe unitate si iubire, va darama vechiul si sistemul sau. Fiecare inima trezita la realitate, manifesta iubirea si lanseaza catre celelalte inimi, indemnul de unitate in iubire.

Fiecare actiune din viata voastra poarta energia voastra, care poate fi lumina sau intuneric, este ceea ce dati. Niciodata nu veti primi altcevat decat dati, pentru ca totul functioneaza dupa anumite legitati cosmice. In toate aceste legitati cosmice, exista intelepciunea Spiritului. Este un angrenaj subtil de manifestari. Voi dati tonul.

Voi aveti puterea de a va depasi orice va puneti in cale ca si lectie de viata, pentru ca absolut nimeni nu va da lectiile, in afara de voi. Unii dintre voi, ati depasit momentele cand credeati ca Dumnezeu este raspunzator pentru ceea ce vi se intampla, pentru ca ati reusit sa intelegeti acesta lege universal valabila, a actinii-reactiunii.

Lumea se schimba daca fiecare din voi, doriti schimbarea si manifestati schimbarea intocmai cu intentia voastra. Dorinta comuna, reprezinta numitorul comun, dorinta umanitatii este de a depasi acest moment de cumpana si a renaste in iubire, abundenta si frumusete. Alimentati acest numitor comun cu puterea inimii, zi de zi, imaginati lumea nu din prisma visului, ci ca pe o realitate integrata deja.

Descoperiti soarele interior, lasati toate bagajele acestei lumi acolo unde le este locul, in creatia dualitatii, de acum este vorba de manifestarea noi realitati a iubirii. Aici nu exista energie negativa, totul este sustinut de energia luminoasa a iubirii. Manifestati deci, lumina voastra si co-creati dimensiunea, spatiul iubirii.

Nu uitati ca in inima voastra voi sunteti asa cum trebuie sa fiti. Fiti iubitori, fiti armonie, fiti blanzi, fiti calzi, fiti desavarsiti, fiti lumina, fiti iertatori, fiti ingaduitori, fiti binecuvantare, fiti bucurie, fiti zambet, fiti copii, caci ei sunt toate astea.

Noi suntem Iubire, Noi suntem Unul!

S.K.

Intalnire cu Aurora 2014 06 03

Fata in fata cu necunoscutul 2014 06 09

NUMELE JOCULUI - PARTEA A DOUA

Modul în care vă comportaţi la restaurant este un indicator destul de precis al comportamentului vostru în general. Dacă înţelegeţi asta, vă poate fi de un real ajutor. Când comandaţi ceva, spuneţi pur şi simplu chelnerilor: „Îmi doresc meniul X", având încredere în măiestria bucătarului; sau vă îngrijoraţi ca nu cumva să vă fie servite alte bucate? După ce aţi dat comanda, urmaţi chelnerul la bucătărie gândindu-vă: „Probabil n-or să-mi găsească salata favorită. Nu vor şti să-mi prăjească ceapa după gustul meu şi nici nu-mi vor pune pe platou ciupercile pe care mi le doresc." Nu. Veţi fi convinşi că vi le vor servi aşa cum vă aşteptaţi şi nu vă mai faceţi griji. În momentul în care sunteţi servit, le mulţumiţi. Dacă nu vă convin bucatele, cereţi să vi se aducă aşa cum le doreaţi şi abia apoi vă apucaţi de mâncat.

Cu câtă nonşalanţă divină comandaţi meniul la restaurant. La fel să vă comandaţi şi vieţile. Lămuriţi-vă dorinţele, comandaţi-le şi terminaţi cu toate grijile inutile. Nu agasaţi Spiritul cu tot felul de întrebări, ca să verificaţi dacă a preluat comanda şi nici nu-i daţi indicaţii despre cum să o execute. Voi v-aţi făcut treaba comandând. Aveţi încredere că va veni.

Sunteţi cu toţii produse ale propriilor gânduri. Dacă nu veţi reuşi să mai învăţaţi ceva pe planetă, veţi învăţa totuşi că aşa stau lucrurile în multe realităţi. Gândul este generator de experienţă. Faceţi-vă singuri un cadou şi încredeţi-vă în capacităţile excepţionale, magnifice care vă stau la dispoziţie; eliberaţi-vă de nevoia confirmării unei întregii societăţi. Confirmaţi-vă voi înşivă. Va fi dificil pentru unii. Cum să te aprobi singur când o viaţă întreagă au făcut-o alţii pentru tine?

Cuvintele vă pot conferi putere sau vă pot lipsi de ea. Vrem ca voi să trăiţi în lumină, să fiţi convinşi ca prin gânduri vă articulaţi lumea. Scoateţi din vocabular expresii de genul ar trebui sau a încerca. Dacă ar fi să daţi bani de câte ori spuneţi aceste cuvinte, aţi rămâne datori vânduţi. V-aţi îndatorat profund prin neputinţa voastră. Ar trebui se traduce prin suveranitatea altcuiva la care aţi consimţit să vă supuneţi. Vă reamintim că sunteţi propriii voştri suverani.

Când cineva încearcă să trimită o scrisoare, încearcă să îşi modifice structura. Poate să încerce la nesfârşit. A încerca e diferit de a face. Ori de câte ori folosiţi această sintagmă, nu veţi reuşi nimic, fiindcă încercarea nu-i decât o scuză: „Am încercat. De o mie de ori am încercat." Folosiţi în loc expresii de genul: „Creez. Fac. Manifest. Intenţionez. Realizez." Uitaţi de încercări.

Activarea manifestă a dorinţelor voastre va înrâuri şi celelalte persoane. S-a considerat că totul există în cantităţi limitate şi că numai unora le este dat să facă, sa exprime. Dacă veţi arăta cum depăşiţi legile realităţii, unii vi se vor opune, pentru că or să creadă că le-aţi luat ce le aparţinea de drept şi că nu-şi vor recupera respectivul lucru decât deposedându-vă de el.

Dacă acceptaţi să staţi la coadă, temându-vă să luaţi ceea ce alţii nu au, tocmai fiindcă credeţi că nu este suficient pentru toţi, nu veţi putea înţelege că a accepta infiltrarea principiilor divine în propriul corp şi implantarea lor pe toată faţa Pământului, va fi un exemplu al luminii pentru toţi din jur. Acceptând lumina în corpul vostru deveniţi un bun exemplu pentru toţi. Vrem să vă învăţăm pe toţi secretul acestor vibraţii înalte. Daţi-vă seama că nu există limite.

Întreaga planetă se afla în afara limitelor. Toţi aveţi capacitatea de a conlucra, păstrându-vă în acelaşi timp individualitatea. Oricâte daruri aţi primi din spirit şi din materie, nu vă consideraţi mai norocoşi decât ceilalţi. Mai degrabă, înţelegeţi că aţi putut încorpora mai de timpuriu principiile divine pentru a le arăta şi celorlalţi calea. Le veţi transmite: „Hei, funcţionează! Eu am putut să o duc la bun sfârşit. Şi voi veţi reuşi."

Atâtea ore am petrecut arătându-le că nu au de ce să-şi facă griji dacă se manifestă. Sunteţi toţi speriaţi pentru că aţi fost crescuţi într-o morală care v-a pistonat permanent: „Lucrul asiduu este singurul care merită recompensat. Dacă nu depuneţi efort, nu puteţi atinge desăvârşirea." E obligatoriu să supuneţi analizei ideea de trudă şi originea ei. Gândiţi-vă la părinţi şi la ce credeau ei. Acum, omenirea în cauză trebuie să-şi manifeste o nouă conştiinţă prin care să înveţe cum să facă orice fără cel mai mic efort.

Decât să depuneţi cel mai mic efort, mai bine renunţaţi. Prea multă muncă înseamnă că ceva nu e în regulă. Calea corectă este ca orice aţi face, să vă iasă din prima şi fără cel mai mic efort. Obişnuiţi-vă cu această abordare şi veţi reuşi să schimbaţi percepţia conştientă asupra vieţii. Nu înseamnă că vă deziceţi de responsabilităţi—imaginaţi-vă că e o nouă metodă de a căra, de exemplu, cărămizile.

Am discutat odată despre o stivă de cărămizi cu cineva, întrebându-l: „Cum procedaţi ca să le căraţi?" La care el mi-a răspuns: „Pur şi simplu, le iau una câte una şi le duc unde am nevoie." La rându-ne, l-am sfătuit: „N-ar fi mai uşor dacă angajezi pe cineva să facă treaba în locul tău?"

Dacă asta ar fi meseria voastră, cum vă veţi descurca? Aţi putea zice: „Le iau una câte una şi le car. Personal." Şi totuşi, aţi putea apela la altcineva, care să fadă treaba pentru voi. Tot voi v-aţi ocupa de cărămizi. Aţi face ceea ce trebuie ca să fie cărate. Vă veţi frustra cumva că nu faceţi voi înşivă treaba? Bineînţeles că nu. Acum observaţi diferenţa?

Banii sunt o problemă pentru toţi. Cu toţii credeţi că ştiţi cum să faceţi rost de ei. Cu cât credeţi că doar munca grea e sursă de venit, cu atât veţi trudi mai mult pentru ei. Vi se pare normal să trageţi din greu ca să câştigaţi, altfel consideraţi că sunt bani „murdari." Obişnuiţi-va cu aceste cuvinte, „fără efort", faceţi-le parte din exprimarea zilnică. Gândiţi-vă, „vreau să mi se întâmple cutare lucru fără să depun efort." Asta înseamnă, de fapt să controlaţi realitatea fără să irosiţi energie preţioasă, pe care o puteţi folosi în alte direcţii.

Amintiţi-vă că creaţi realitatea după cum gândiţi. Dacă vi se pare că toate sunt grea de făcut, ce creaţi atunci? Mulţi aţi cinstit, pe parcursul multor existenţe, membri de familie sau oameni de societate pe care i-aţi crezut reprezentanţii unei etici profesionale şi ai unor sisteme de valori. Dar nu v-aţi gândit să puneţi sub semnul întrebării aceste coduri, să vă întrebaţi dacă nu există alternative. Vi se pare că pentru a câştiga bani trebuie consumate energii considerabile, pentru ca patronul să fie impresionat şi sa vă plătească. Nimic mai fals. Cu voia voastră, Spiritul vă va oferi compensaţii nebănuite. De ce nu vi s-a întâmplat până acum? Fiindcă nu i-aţi permis—inconştient, v-aţi împotrivit. Dacă credeţi, realitatea se va schimba.

Starea psihică dă numele jocului. Ţineţi minte: după cum resimţiţi realitatea şi o programaţi, ea vă va răspunde. Vă îmboldim, „Daţi-i drumul! Sfidaţi totul! Faceţi doar ce vă place! Faceţi imposibilul!" Avem încredere în voi. Veţi reuşi să transformaţi lumea indiferent de starea ei.

Dar pentru aceasta trebuie să ştiţi regulile jocului—că sunteţi un produs al gândului, şi tot Universul ascultă de această legitate—şi să vă clarificaţi cum vreţi să fiţi. Aşa veţi fi. Înţelegând, vă veţi remodela trupul, vârsta, imperfecţiunile, totul, întrucât veţi primi motivaţia şi puterea de a renaşte de la voi înşivă.

 Sursa:

Extras din cartea – Mesaje din Constelatia Pleiadelor

BARBARA  MARCINIAK

www.ingerii-cerului.ro;www.angels-heaven.org

NUMELE JOCULUI - PRIMA PARTE

Ca să supravieţuiţi în viitorul apropiat, e imperios necesar să acceptaţi ideea manifestării gândului, a super-conştiinţei. Vi se pare un cuvânt fără semnificaţii deocamdată. Nu aţi interiorizat conceptul încă pentru că nu înţelegeţi ce înseamnă să stai în ritm şi să fii şi informat în acelaşi timp. Evoluţia singură vă va demonstra unde vă îndreptaţi. Unii sunt conştienţi de impactul profund pe care îl va avea conştientizarea asupra întregii planete şi îşi doresc să nu se producă în veci. Prea târziu! Evenimentul a avut loc deja. Ne întoarcem în trecutul vostru pentru a vă asigura de asta.

Gândul primează. Experienţa îi urmează întotdeauna. Niciodată n-o să le vedeţi inversate—experienţa să determine gândul. Ceea ce experimentaţi e consecinţa directă a ceea ce gândiţi.

Revigorarea şi recunoaşterea propriei puteri trebuie să vă fie grijile de căpătâi. Gândurile produc în permanenţă lumea în care trăiţi. Fluctuaţiile voastre provin din bombardamente repetate cu vibraţii de menţinere a controlului care vizează tulburarea minţii. Cu toţii trebuie să vă meţineţi limpezimea manţii, atenţia concentrată pentru momentul decisiv. Nu mai trăiţi în viitor sau în trecut, trăiţi doar clipa. Spuneţi-vă: „Oare ce vreau de la mine? Doresc să evoluez mai repede. Vreau asistenţa integrală a Spiritului. Vreau ca trupul să mi se regenereze de la sine. Vreau să emane starea de sănătate. Voi depăşi orice dificultate ca să mă dau drept exemplu pentru întreaga omenire." Numai astfel—printr-o suveranitate asupra propriei fiinţe şi o conştientizare clara a dorinţelor—veţi putea accelera procesul.

Fiţi atenţi la modele. Dacă nu acceptaţi o anumită experienţă pe care aţi avut-o, priviţi-o în faţa. Spuneţi: „Ce interesant—fac asta de fiecare dată. Nu vreau să deţin ce am creat. Dacă nu-mi va fi pe plac, altcineva e vinovat. Rămâne de văzut cât voi continua să fac acest lucru, înainte de a găsi o modalitate de a-l schimba."

Nu vă judecaţi. Spuneţi doar: „Îmi asum responsabilitatea faţă de toate evenimentele în care m-am implicat. Accept să fiu responsabil pentru tot ce mi se întâmplă. Îmi pun întrebarea de ce fac lucruri care nu-mi sunt pe plac. Poate pentru a atrage atenţia asupra altui lucru, pentru a îndrepta anumite deficienţe pe care nu pot să le văd."

Procedaţi de fiecare dată ca şi cum un scop impecabil v-ar determina să acţionaţi. Ca şi cum cea mai potrivită şansă şi cel mai mare bine v-ar înrâuri cu fiecare nou prilej. Meţineţi constant această atitudine. Dacă mergeţi pe stradă şi cineva vă ameninţă din spate: „Am un pistol în mână; da-mi poşeta!", consideraţi-o cea mai bună ocazie de a evolua. Nu ştiţi niciodată ce rezultate veţi obţine dacă acţionaţi după aceste precepte. Acţionaţi ca şi cum nu ştiţi nimic, dar nici nu vă aşteptaţi la nimic. Menţineţi atitudinea. Adoptaţi cu toţii acest mod de a fi şi recunoaşteţi în fiecare eveniment o şansă unică de a evolua spre o conştiinţă din ce în ce mai înaltă, fiindcă în momentul în care v-aţi întoarce spre cel ce vă ameninţă, s-ar putea să descoperiţi că este un alter-ego. V-aţi putea vindeca de vreo boală; v-aţi putea lecui o anume fobie.

Nu văi fie frică de propria creaţie. Aveţi încredere în ea. Fiţi încrezători că veţi găsi de fiecare dată ceva ce vă poate ajuta. Nu faceţi uitate dramele personale, chiar dacă vi se par învechite şi monstruoase şi nu vreţi să le revedeţi. Sfârşiţi odată pentru totdeauna cu frica cu care le ocoliţi. Conştientizaţi, în acelaşi timp, că disensiunile cu mama, fratele, sora sau iubitul vă pot fi de folos peste douăzeci de ani, când. le veţi privi dintr-o lumină nouă. Ţineţi-le pe toate în acelaşi dosar, indiferent de gradul de nocivitate după care le-aţi arhivat. Sfârşiţi-le, găsiţi-le un deznodământ fericit, instauraţi pacea, acceptaţi-vă partea de vină şi permiteţi-le reintrarea în ciclul conştiinţei, ca să puteţi culege învăţăminte din toate. Conferiţi-le statutul de nestemate ale experienţei, nicidecum de stări tensionate pe care să le daţi uitării. Afectivitatea este strâns legată de aceste întâmplări şi, ţineţi minte, doar ea vă poate purta către alte realităţi.

Credeţi că aveţi puteri creatoare limitate la doar câteva zone ale realităţii? Puteţi pretinde că nu deţineţi suveranitatea decât în segmente restrânse ale propriei existenţe? Renunţaţi aşa uşor la ce este al vostru dintotdeauna din simplul motiv că societatea vă interzice accesul? Daţi-vă seama că evenimentele nu se materializează din neant. Credeţi, unii dintre voi, ca aveţi puterea de a vă crea realitatea, dar că alţii nu o pot face—în speţă, bebeluşii sau chiar copiii mai mari, abuzaţi de adulţi. E greu de acceptat că aceşti aparent neajutoraţi copii sau cei care suferă de foame îşi creează propria realitate. Ori de câte ori vezi o astfel de persoană, emiţi gânduri care o categorisesc ca atare şi măreşti probabilitatea ca ea însăşi să se eticheteze astfel. Obişnuiţi-vă să ascultaţi necazurile altora şi să trageţi învăţăminte din ele. Nu din ziare veţi afla cum ar putea evolua toţi cei implicaţi într-un eveniment oarecare, pentru simplul fapt că niciun ziar nu deţine acest torent informaţional. Nu conştientizaţi încă toate conexiunile ascunse dintre evenimente: mass-media nu prezintă decât aşa-zisele fapte exterioare, dovedind o ignoranţă crasă faţă de încărcătura emoţională care însoţeşte fiecare dramă umană.

Participanţii la o astfel de dramă, unde se pare că victima a fost identificată, nu se apleacă deloc asupra a ceea ce simt, nu reuşesc să coreleze afectivitatea cu gândirea. Victimele fac alte victime. Învingătorii îi fac şi pe alţii să învingă. Vă rugăm, aşadar, ca de fiecare dată când mai citiţi relatarea vreunui eveniment sau a vreunei drame la ziar, să-i priviţi pe cei prezentaţi drept victime neputincioase, fiindcă au reuşit să-şi creeze o realitate; numai aşa vă veţi cinsti pe voi înşivă. Poate că nu e o realitate din care să trageţi învăţăminte—sau în care să simţiţi că trebuie să vă implicaţi. Cineva trebuie să parcurgă şi tărâmurile nepătrunse pentru a le ridica la lumină. Uneori, cea mai mare iluminare vine luptând cu cele mai catastrofale dificultăţi.

La restaurant, când comandaţi meniul preferat, bucătarul îl prepară, iar ospătarii vi-l servesc. Deşi îl comandaţi, nu îl pregătiţi voi înşivă. Bucătarul, cu ajutorul energiei spirituale, îl găteşte, numai că voi controlaţi întregul proces. Nu vă va fi servit dacă nu îl comandaţi de la bun început. De aceea, este proprietatea voastră şi voi îl veţi plăti.

Şi în viaţă este la fel ca într-un restaurant. Învăţaţi să-i comandaţi vieţii ce doriţi de la ea şi aveţi încredere că, o dată dorinţa manifestată, vi se va aduce la îndeplinire. La restaurant nu e nevoie să vă gândiţi la fiecare ingredient şi la modul cum va fi încorporat în meniu, sau dacă vă permiteţi să serviţi respectivul fel de mâncare. Poate că uneori vă gândiţi: „Nu-mi pot permite ceva aşa scump. Costă cincisprezece dolari. O să iau ceva care costă cel mult şapte."

Sursa:

Extras din cartea – Mesaje din Constelatia Pleiadelor

BARBARA  MARCINIAK

www.ingerii-cerului.ro;www.angels-heaven.org

CONSTIENTIZATI ROLUL

Dragilor, pana mai ieri perceptia asupra adevarul era viciata sub diferite forme de catre matricea iluziei. Azi, foarte multi cunosc acest mare adevar si se comporta de parca ar fi lagati la maini si picioare.Pai tot o perceptie este si aceasta. Cat de mult iti dai voie sa realizazi ca esti puternic/a, si poti schimba cursul vietii tale si implicit a celorlalti din jurul tau?

Rutina iti creeaza falsa impresie ca totul este in regula, ca viata se desfasoara asa cum simtiti ca trebuie traita. Pana aici timpul se scurge in mod obisnuit, pentru ca este in afara ta, nu-l constientizezi, nu iti dai seama ca ai un rol. Rolul iti este dat de capacitatea ta de a te gestiona calitativ si de modelul de viata pe care si ceilalti il cred ca este normal si pe care voi il imbratisati cu drag.

Este normal sa mergem la serviciu, asta face toata lumea. Este normal sa facem curatenie, sa spalam masina, sa facem piata, sa facem provizii pentru o saptamana. Este normal sa mananci, sa citesti o carte, sa intreprinzi o actiune. Ce facem in plus de asta? O viata obisnuita a unui om care se trezeste, mananca, isi bea cafeaua, se imbraca, se duce la serviciu, lucreaza, vine acasa obosit si apoi se culca, nu pare ca schimba cu nimic calitativ viata, nu pare sa indice decat o banala viata de robotel. Hmm, dar la televizor si aia fac la fel. Asa o fi normal?!

Dragilor, voi traiti in mintea voastra, sunteti programati sa faceti jocul unora care sunt constienti si foarte inteligenti, pentru ca v-au creat voua lumea si normalitatea ei. Iesiti din sfera acestei minciuni numita normalitate, care este zugravita tot timpul la televizor si in presa scrisa, abandonati mizeria creata in jurul vostru, abandonati programele mentale distructive care va viruseaza mintea si va canalizeaza viata catre saracie, boala, mizerie si false valori. 

Fiti constienti ca sunteti vii si aveti un rol bine determinat in acesta existenta, pe acesta planeta.Desi voi credeti ca vedeti, ca auziti, ca pipaiti, ca gustati si ca mirositi profunzimile vietii, prin rutina vietilor voastre, atunci sunteti departe de viata si de adevarul ei. Pe langa rutina vietii care se traieste din minte fara implicatia inimii, voi traiti practic penduland intre trecut si viitor. Momentul acum si aici, prezentul, este absent. Prea multi oameni se gandesc in trecut, prea multi oameni isi fac planuri de viitor si majoritatea uita sa traiasca prezentul, sa se deschida vietii cu inteligenta si creativitate.

Exemple sunt la tot pasul. Mergi pe strada si doresti o informatie banala si doresti sa o afli negresit. Opresti un trecator pe strada si nici macar nu te vede, daramite sa te auda. Vrei sa iei tramvaiul dar nu stii unde este statia si ai dori mult sa aflii. Ai vrea sa intrebi un tanar unde este, dar el este prea ocupat cu jocul de pe telefon incat nu mai este atent nici macar pe unde calca. 

Ce va ofera iluzia? Sa experimentati mereu si mereu aceleasi situatii, aceleasi obiceiuri, aceleasi traditii, de parca viata trebuie traita la fel ceas de ceas, minut de minut sau clipa de clipa. Nu v-ati saturat sa experimentati aceleasi si aceleasi modele invechite? Nu simtiti ca trebuie sa schimbati ceva in viata voastra? Aveti nevoie de o gura de aer proaspat si de intentia de a va schimba. Priviti fiintele care se schimba cu ochi buni si invatati de la ele, vorbiti cu cei care au gasit calea si intrebati, fiti curiosi, incercati si altceva, experimentati noul si treceti totul prin filtrele inimii.

Oamenii treziti la adevarata realitate nu mai au nevoie de lucruri vechi sau de energii vechi, ei vad in fiecare zi posibilitati multiple de a se autodepasi si de evolua prin intermediul situatiilor care le ofera acesta oportunitate.

A sta mereu in energii grele, nu face decat sa traiti degeaba, sa nu va bucurati de placerea de a trai, sa nu vedeti frumusetea in orice lucru simplu care va inalta inimile si le face sa tresalte. 

Este momentul sa va depasiti conditia umana si sa lasati aspectul divin sa-si urmeze cursul, sa-si ia rolul in serios. Identitatea voastra divina va plaseaza in rolul celui sau celei care arata lumina, caile catre evolutie, care arata modelele prin care se stabilesc legaturile cu inima. Identitatea voastra divina, va certifica inca o data, marea responsabilitate pe care v-ati asumat-o atunci cand ati hotarat sa veniti aici.

Lucratorii in lumina sunt mladitele spiritualitatii, care vor creste repede si vor aduce constiinta comuna la pragul la care se poate face ascensiunea in masa alaturi de planeta. Cu cat lucratorii de lumina sunt constienti de rolul lor, posibilitatile de a rasturna matricea intunericului se inmultesc, pe zi ce trece.

Experienta lucratorilor in lumina este mai mult decat oricand necesara, a fi impartasita cu cei a caror constiinta este la limitele cele mai joase a scarii evolutiei. Prin lumina voastra voi ridicati, vindecati, ajutati energiile planetare sa se curete de balastrul vechilor energii. 

A salva planeta reprezinta o misiune pentru fiecare om in parte, un deziderat la care ar trebui sa se afilieze orice doreste iesirea din intuneric, din vechi, din suferinta si saracie. Fiecare dintre voi, care constientizati adevarul si pe care din anumite motive nu doriti sa il impartasiti cu ceilalti frati si surori ai vostrii, va face co-partas la distrugerea cu buna-stiinta a mamei Gaia si a vietii si a diferitelor ecosisteme.

Dragilor, dupa cum am mai zis si dupa cum au mai repetat si fratii vostrii stelari, voi sunteti scantei divine care manifestati constiinta si lumina voastra exact acolo unde este cea mai mare nevoie de ea. Nu opriti cursul firesc al vietii. Dati-i insemnatate. Salvarea vine din interior. Din interiorul vostru. Toata viata ati cautat sa va identificati cu exteriorul, insa, interiorul este cel care conteaza in aceasta viata, evolutia sufletului este cea care conteaza. Tot ce v-ati luat aici sa experiementati este pentru a va ajuta sa primiti invataturi, exact din miezul problemelor, sa le intelegeti si sa le integrati ca pe niste lectii de viata care va maresc intelepciunea.

Este lupta fiecaruia dintre noi, este lupta noastra ca intreg. Priviti lumea cu detasare, priviti totul din prisma unui joc care ofera tot ceea ce conteaza in viata-evolutie.

Nu uitati ca sunteti sprijiniti de catre fratii vostrii mai  mari, sa duceti la indeplinire ceea ce v-ati propus. Ei sunt intotdeauna la o distanta de gand de voi, va imbratiseaza constant si va invaluie mereu cu dragoste.

Noi suntem Iubire, Noi suntem Unul!

S.K.