miercuri, 4 iunie 2014

IUBIREA CE-AI UITAT



Iubirea ce-ai uitat…

Iubirea ce-ai uitat, încă trăieşte,
Purtată-n vânt hain, ea pribegeşte,
Tu cheamă-acum să vină-n dat’
Iubirea ce-ai uitat.

De nu o simţi şi te frămânţi,
Şi-ngâni că eşti pierdută în tăcere,
Prin gânduri eu alerg desculţ
Şi vai, de dorurile mele!

Când nepăsarea-ţi tumultă–n grăire,
Te rog să taci şi dă-mi de ştire
Sunt gata de iubire!

Sunt gata să m-avânt
În braţă să-ţi cad moarta,
Sa simt cum mângâierea ta aduce
Iz-ul ce-mbată-al fetişcanii chip.

Hm...ce prins în joc iţi sunt,
Şi de serile cu nostalgie
Ce-nobilau purtarile timizi,
Şi cu ardoare risipeam venera spuză
Când a-nviat sărutul, pe-a ta buză
Tu… mi-ai lipsit, o… blândă muză!
Închipuire-a nopţii, fecioară andaluză
Tremurată undă a apei gâdilată
Din goliciunea voluptoasă-aş mai gusta o dată
Şi-n final ne-om plini in doi
Una vom fi
Şi nimic nu s-ar mai ... .




Cristian Gabriel Voicu 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu