luni, 16 iunie 2014

NUMELE JOCULUI - PRIMA PARTE



Ca să supravieţuiţi în viitorul apropiat, e imperios necesar să acceptaţi ideea manifestării gândului, a super-conştiinţei. Vi se pare un cuvânt fără semnificaţii deocamdată. Nu aţi interiorizat conceptul încă pentru că nu înţelegeţi ce înseamnă să stai în ritm şi să fii şi informat în acelaşi timp. Evoluţia singură vă va demonstra unde vă îndreptaţi. Unii sunt conştienţi de impactul profund pe care îl va avea conştientizarea asupra întregii planete şi îşi doresc să nu se producă în veci. Prea târziu! Evenimentul a avut loc deja. Ne întoarcem în trecutul vostru pentru a vă asigura de asta.

Gândul primează. Experienţa îi urmează întotdeauna. Niciodată n-o să le vedeţi inversate—experienţa să determine gândul. Ceea ce experimentaţi e consecinţa directă a ceea ce gândiţi.

Revigorarea şi recunoaşterea propriei puteri trebuie să vă fie grijile de căpătâi. Gândurile produc în permanenţă lumea în care trăiţi. Fluctuaţiile voastre provin din bombardamente repetate cu vibraţii de menţinere a controlului care vizează tulburarea minţii. Cu toţii trebuie să vă meţineţi limpezimea manţii, atenţia concentrată pentru momentul decisiv. Nu mai trăiţi în viitor sau în trecut, trăiţi doar clipa. Spuneţi-vă: „Oare ce vreau de la mine? Doresc să evoluez mai repede. Vreau asistenţa integrală a Spiritului. Vreau ca trupul să mi se regenereze de la sine. Vreau să emane starea de sănătate. Voi depăşi orice dificultate ca să mă dau drept exemplu pentru întreaga omenire." Numai astfel—printr-o suveranitate asupra propriei fiinţe şi o conştientizare clara a dorinţelor—veţi putea accelera procesul.

Fiţi atenţi la modele. Dacă nu acceptaţi o anumită experienţă pe care aţi avut-o, priviţi-o în faţa. Spuneţi: „Ce interesant—fac asta de fiecare dată. Nu vreau să deţin ce am creat. Dacă nu-mi va fi pe plac, altcineva e vinovat. Rămâne de văzut cât voi continua să fac acest lucru, înainte de a găsi o modalitate de a-l schimba."

Nu vă judecaţi. Spuneţi doar: „Îmi asum responsabilitatea faţă de toate evenimentele în care m-am implicat. Accept să fiu responsabil pentru tot ce mi se întâmplă. Îmi pun întrebarea de ce fac lucruri care nu-mi sunt pe plac. Poate pentru a atrage atenţia asupra altui lucru, pentru a îndrepta anumite deficienţe pe care nu pot să le văd."

Procedaţi de fiecare dată ca şi cum un scop impecabil v-ar determina să acţionaţi. Ca şi cum cea mai potrivită şansă şi cel mai mare bine v-ar înrâuri cu fiecare nou prilej. Meţineţi constant această atitudine. Dacă mergeţi pe stradă şi cineva vă ameninţă din spate: „Am un pistol în mână; da-mi poşeta!", consideraţi-o cea mai bună ocazie de a evolua. Nu ştiţi niciodată ce rezultate veţi obţine dacă acţionaţi după aceste precepte. Acţionaţi ca şi cum nu ştiţi nimic, dar nici nu vă aşteptaţi la nimic. Menţineţi atitudinea. Adoptaţi cu toţii acest mod de a fi şi recunoaşteţi în fiecare eveniment o şansă unică de a evolua spre o conştiinţă din ce în ce mai înaltă, fiindcă în momentul în care v-aţi întoarce spre cel ce vă ameninţă, s-ar putea să descoperiţi că este un alter-ego. V-aţi putea vindeca de vreo boală; v-aţi putea lecui o anume fobie.

Nu văi fie frică de propria creaţie. Aveţi încredere în ea. Fiţi încrezători că veţi găsi de fiecare dată ceva ce vă poate ajuta. Nu faceţi uitate dramele personale, chiar dacă vi se par învechite şi monstruoase şi nu vreţi să le revedeţi. Sfârşiţi odată pentru totdeauna cu frica cu care le ocoliţi. Conştientizaţi, în acelaşi timp, că disensiunile cu mama, fratele, sora sau iubitul vă pot fi de folos peste douăzeci de ani, când. le veţi privi dintr-o lumină nouă. Ţineţi-le pe toate în acelaşi dosar, indiferent de gradul de nocivitate după care le-aţi arhivat. Sfârşiţi-le, găsiţi-le un deznodământ fericit, instauraţi pacea, acceptaţi-vă partea de vină şi permiteţi-le reintrarea în ciclul conştiinţei, ca să puteţi culege învăţăminte din toate. Conferiţi-le statutul de nestemate ale experienţei, nicidecum de stări tensionate pe care să le daţi uitării. Afectivitatea este strâns legată de aceste întâmplări şi, ţineţi minte, doar ea vă poate purta către alte realităţi.

Credeţi că aveţi puteri creatoare limitate la doar câteva zone ale realităţii? Puteţi pretinde că nu deţineţi suveranitatea decât în segmente restrânse ale propriei existenţe? Renunţaţi aşa uşor la ce este al vostru dintotdeauna din simplul motiv că societatea vă interzice accesul? Daţi-vă seama că evenimentele nu se materializează din neant. Credeţi, unii dintre voi, ca aveţi puterea de a vă crea realitatea, dar că alţii nu o pot face—în speţă, bebeluşii sau chiar copiii mai mari, abuzaţi de adulţi. E greu de acceptat că aceşti aparent neajutoraţi copii sau cei care suferă de foame îşi creează propria realitate. Ori de câte ori vezi o astfel de persoană, emiţi gânduri care o categorisesc ca atare şi măreşti probabilitatea ca ea însăşi să se eticheteze astfel. Obişnuiţi-vă să ascultaţi necazurile altora şi să trageţi învăţăminte din ele. Nu din ziare veţi afla cum ar putea evolua toţi cei implicaţi într-un eveniment oarecare, pentru simplul fapt că niciun ziar nu deţine acest torent informaţional. Nu conştientizaţi încă toate conexiunile ascunse dintre evenimente: mass-media nu prezintă decât aşa-zisele fapte exterioare, dovedind o ignoranţă crasă faţă de încărcătura emoţională care însoţeşte fiecare dramă umană.

Participanţii la o astfel de dramă, unde se pare că victima a fost identificată, nu se apleacă deloc asupra a ceea ce simt, nu reuşesc să coreleze afectivitatea cu gândirea. Victimele fac alte victime. Învingătorii îi fac şi pe alţii să învingă. Vă rugăm, aşadar, ca de fiecare dată când mai citiţi relatarea vreunui eveniment sau a vreunei drame la ziar, să-i priviţi pe cei prezentaţi drept victime neputincioase, fiindcă au reuşit să-şi creeze o realitate; numai aşa vă veţi cinsti pe voi înşivă. Poate că nu e o realitate din care să trageţi învăţăminte—sau în care să simţiţi că trebuie să vă implicaţi. Cineva trebuie să parcurgă şi tărâmurile nepătrunse pentru a le ridica la lumină. Uneori, cea mai mare iluminare vine luptând cu cele mai catastrofale dificultăţi.

La restaurant, când comandaţi meniul preferat, bucătarul îl prepară, iar ospătarii vi-l servesc. Deşi îl comandaţi, nu îl pregătiţi voi înşivă. Bucătarul, cu ajutorul energiei spirituale, îl găteşte, numai că voi controlaţi întregul proces. Nu vă va fi servit dacă nu îl comandaţi de la bun început. De aceea, este proprietatea voastră şi voi îl veţi plăti.

Şi în viaţă este la fel ca într-un restaurant. Învăţaţi să-i comandaţi vieţii ce doriţi de la ea şi aveţi încredere că, o dată dorinţa manifestată, vi se va aduce la îndeplinire. La restaurant nu e nevoie să vă gândiţi la fiecare ingredient şi la modul cum va fi încorporat în meniu, sau dacă vă permiteţi să serviţi respectivul fel de mâncare. Poate că uneori vă gândiţi: „Nu-mi pot permite ceva aşa scump. Costă cincisprezece dolari. O să iau ceva care costă cel mult şapte."


Sursa:
Extras din cartea – Mesaje din Constelatia Pleiadelor

BARBARA  MARCINIAK
www.ingerii-cerului.ro;www.angels-heaven.org

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu