marți, 19 august 2014

UN VIS DEVENIT REALITATE


Dragilor, inca de mic in acesta reincarnare, cand crampeiul de constiinta incepea sa se manifeste, am simtit in inima ca tot ceea ce vedeam in aceasta realitate, nu reprezenta nicidecum adevarul despre oameni si despre viata. Visam sa schimb modul de a percepe viata a celor din jur, caci modul de exprimare al majoritatii oamenilor nu reflectau bunatatea, calmul, rabdarea, pacea si iubirea. Ceva lipsea din peisaj. Dar ce oare? Lipsea ceva ce ii unea. Lipsea liantul care sa le uneasca inimile, pentru a deveni constienti de faptul ca sunt fiinte multidimensionale, ca sunt iubire, dincolo de acest invelis perisabil.

Vedeam mai mereu multe exemple ale mimarii  emotiilor pozitive, iubirea era mimata ca-ntr-un joc de pantomima. Ilustri actori, oamenii simulau ca sunt fericiti si iubitori. Erau goi si aceste transpuneri in scena ale lor ma cutremurau. Gandeam cum este posibil sa vezi pe strada un cuplu de doi indragostiti care se sorb din priviri, iar in alta zi sa-I zaresti certandu-se si vorbindu-si urat, sau la limita de a se lovi reciproc? Cum este posibil sa existe atat ura si atata nepasare in acesta lume? Ajungi sa te intrebi, unde-ai aterizat. Totul pare sa-ti indice o lume care se exprima intru totul rational, a ajuns sa se traiasca din minte.

Unde sunt emotiile pozitive? De ce la unele persoane cand vorbesti cu ele sunt reci, nu transmit nimic, de parca ai monologa. Societatea asta nu se poate vindeca cu medicamente homeopate, in mod sigur. Radacinile ranilor ei sunt mai presus de a crede ca ranile sufletului se pot vindeca la doctor.

Ce-i de facut?

Unii ar zice ca nu poti schimba lumea, caci asa ceva este imposibil. Au existat de-a lungul timpului, oameni care au schimbat prin modul lor de a fi, de a actiona, de a gandi si relationa, modul rigid de a privi viata si profunzimile ei. Acesti oameni au demonstrat ca se poate, din toate punctele de vedere. Credeti ca le-a fost usor? Ce i-a diferentiat pe ei de majoritatea? Voi credeti ca ei au gandit ca nu pot schimba lumea? Voi credeti ca ei au gandit ca sunt socotiti nebuni pentru visul lor de a trai intr-o lume mai buna?

Dragilor, este ca si cand ati achizitiona o ferma de animale in paragina, unde peisajul este dezolant, este urat si dezgustator. Animalele sunt subnutrite iar locurile amenajate ca adaposturi mai au putin si se prabusesc. Noul proprietar are o viziune increzatoare ca va schimba totul, caci vointa lui reprezinta motorul care pune in actiune tot ceea ce-si doreste. Normal ca va trata totul cu maxima seriozitate si iubire. In mainile lui sta “soarta” acestei ferme. Sunt situatii cand noul proprietar doreste sa distruga tot si sa foloseasca terenul pe care este acum ferma si sa-l transforme in pensiune, sau hotel, neinteresandu-l ca acolo sunt animale si ca au viata. Noi vom folosi exemplul proprietarului care doreste sa mentina viata, nu sa vada in orice o posibilitate de a-si mari conturile din banca.

Ma gandesc adesea ce-i de facut dar si mai adesea cum pot pune in lumina exemplul meu pozitiv. Este simplu.
Actionez intocmai ca o fiinta de lumina, ma port ca si cand nu as fi de pe aceasta planeta, ci sunt in vizita aici. Este adevarul. Sunt multi ca mine aici, insa si-au uitat originea si se confunda cu acest corp pe care il insufletesc. Am avut un vis, de a face lumea mai buna si acum il vad implinit, pentru ca am descoperit rolul meu aici. Nu este imposibil sa dai exemplul tau si celorlalti, purtandu-te cu ei asa cum nu stiau ca poate fi o fiinta umana, calda, buna si iubitoare. Nu am venit aici sa ma confund cu acest corp, ci sa arat ca in acest corp exista lumina, ca exista un potential de iubire nemarginit. Ce daca ma lovesc din partea semenilor de programari matriceale negative. Important pentru mine si nu numai, este sa manifestam schimbarea, sa ajutam schimbarea. Intelegeti ca daca nu exista exemple de oameni iubitori, ceilalti care nu-si amintesc ca sunt iubire, vor ramane pe veci prizonierii unei realitati false.

Azi voi preda lectia rabdarii familiei mele pamantene. Voi fi rabdare. Maine voi preda lectia calmului, evident voi fi calm. Cand situatia pare ca iese de sub control, calmul se va citi pe fata mea. Voi rade atunci cand ei vor plange, pentru a le arata ca viata fara iubire este iluzie si nu trebuie sa te atasezi de iluzie si ii voi imbratisa atunci cand ma vor respinge. Intr-o alta zi le voi vorbi despre unitate, despre dorinta, despre puterea de a creea, despre Creatie. Si toate astea le voi face pentru a le aminti ce inseamna sa fii in lumina, sa iubesti neconditionat, sa treci peste barierele unei lumi care se considera invinsa si neputincioasa. Cred in iubire si vise, nu renunt la a visa si a actiona din inima.

Cred in zambet si cuvinte frumoase. Cred in tine si in mine, cred in noi si in voi. Cred in inima si in intelepciunea ei. Suntem suflete marete venite intr-o lume care are nevoie de noi. Mi-e dor de stele si de galaxii, dar ce rost au ele, daca iubirea a fost uitata pe planeta Pamant? Ce rost are stralucirea astrilor, daca scanteia de divinitate nu poate straluci in oameni? Sunt aici sa va spun un cuvant, sa va impartesesc un vis, sa va deschid portile lui - ACASA. Familia voastra din stele traieste in inimile voastre caci inima voastra este ACASA, ori de cate ori, voi radiati lumina. Intrati in spatiul vostru interior, unde lumea de basm si iubire prinde viata, acolo nu exista separare si egoism.

Dumnezeu ne-a trimis aici, intr-o lume cufundata in intuneric sa o atingem cu lumina noastra si in calitate de co-creatori, sa o facem sa renasca. Stiu ca in adancul fiintei voastre sunteti expresia sublima a Creatorului, sunteti manifestarea extatica a Iubirii, de aceea, Mama/Tata Creator, are incredere in noi.

NU RENUNTATI LA A FI VOI INSIVA, CHIAR DACA TRAITI INTR-O LUME CARE NU ESTE A VOASTRA, NU RENUNTATI SA VA TRAITI VIETILE IN FRUMUSETE, LUMINA SI IUBIRE.


O fiinta de lumina.

EU SUNT CEEA CE SUNT

8 comentarii:

  1. "Voi rade atunci cand ei vor plange"
    Asta nu se face!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai Alexandru, aici suntem in iluzie, nimic din ce se intampla nu trebuie sa te afecteze. La asta m-am referit:) Privim totul la nivel de lectie, asta nu trebuie sa ne fie durere, ci bucurie. Daca reusesti sa intelegi, m-as bucura.:) Namaste!

      Ștergere
  2. Namaste ființă de lumină! Mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce faci pentru noi și pentru lumina pe care ne-o transmiți prin mesajele Tale și prin Ceea Ce Esti.
    Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Cristian, (imi cer scuze, dar nu stiu cum sa iti spun altfel,nu e o lipsa de respect) mesajul tau e unul mai mult decat inaltator si-ti multumesc. ACest lucru imi doresc sa fac si eu in fiecare zi, dar din nefericire inca nu imi iese..dar nu ma las! trebuie sa iasa la suprafata si lumina din mine. Doar ca vreau sa te intreb cum sa ma descurc cu o lupta care se da in mine: cea de mama. Stiu ca suntem in iluzie si ca trebuie sa scapam de atasamente, dar cand imi privesc copiii, nu mi se par o iluzie si in niciun caz nu as vrea sa fiu despartita de ei. Ce drum sa urmez? ce sa imi spun?
    Iti multumesc, Ruxandra

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Namaste, Ruxandra! În primul rând, când spun despre iluzie, mă refer la viaţa trăită ca nişte roboţi, muncim prea mult, am uitat sa iubim, cine suntem, şi toate astea ne fac rau. Copii sunt aici pentru propriile lor experienţe dar si pentru a te ajuta pe tine sa-ţi aminteşti cine eşti cu adevărat. Copii sunt aici pentru a ne reaminti iubirea neconditionata. Iubirea dintre mama si copii este exemplul de iubire care sa ne reamintească de unde venim, este scânteia care activează amintirile inimii. Iubirea este tot ce avem nevoie. Namaste!

      Ștergere
  4. Si atunci cand vorbim de atasamente, atunci unde incadram copiii??? Familia?? nu stiu cum sa ma exprim ca sa fiu mai bine inteleasa...Daca totul este o iluzie, un joc prin care noi trebuie sa evoluam si atunci cand vine momentul sa te inalti, sa spunem asa, si tu spui "nu, pentru ca eu am aici o familie de crescut", atunci nu ramai in continuare in iluzie? in atasamente?? ..la partea aceasta nu ma descurc eu prea bine...
    Mii de multumiri , Ruxandra

    RăspundețiȘtergere
  5. Namaste, Ruxandra! A-ţi iubi copii nu înseamnă ataşament. Eu vorbesc despre minte si despre cum oamenii trăiesc din minte si neglijează inima. Ataşament înseamnă când trăieşti din energia copiilor tăi, adică uiţi de faptul ca în interior fiecare dintre noi suntem iubire. Este simplu.:-)

    RăspundețiȘtergere